Despre carte: 2007 / Marina Imperială Japoneză s-a dezvoltat după programe pe termen lung și anumite scheme tactice. Parlamentul a alocat bani pentru construcție. Pentru 1905, o astfel de schemă a fost programul „6-6”, adică șase nave de luptă și același număr de nave de luptă. După încheierea păcii cu Rusia, a fost adoptat un nou program „8-8”, a cărui perioadă de implementare a fost stabilită la 10 ani (mai târziu a fost redusă la 8). Acest program a pus o povară grea asupra economiei japoneze. Dacă luăm cheltuielile navale din Marea Britanie și Japonia, se dovedește că țara mai săracă a Soarelui Răsare a cheltuit de cinci ori mai mult pe marina ca procent din veniturile sale. Primele dreadnoughts adevărate au fost Kawachi și Setsu, urmate de o serie de crucișătoare liniare din clasa Kongo, al căror plumb a fost construit în Anglia, restul în Japonia. Pentru aceste crucișătoare de luptă a fost necesar să se construiască nave de luptă corespunzătoare, care au devenit navele clasa Fuso, urmate de navele de luptă clasa Ise În această perioadă, a început să se contureze un tip național de cuirasat. În ciuda accesului aproape nelimitat la tehnologia britanică, nu a existat o copie oarbă. Au fost construite nave originale. Astfel a fost primul pas făcut pe calea lungă către super-cuirasate de tip Yamato.».